ZED

STĂPÂNUL UMBRELOR


Dincolo de aparențele ioniene, în care totul e învăluit în armonie, se ascund poveștile celor lăsați în urmă. Povestea lui Zed a început pe treptele reci ale templului Kinkou, pe când era copil.

A fost adoptat de Marele Maestru Kusho însuși și și-a găsit locul între zidurile străvechi ale templului. Zed s-a dedicat deprinderii valorilor spirituale ale Ordinului Kinkou, întrecându-i pe ceilalți discipoli atât în confruntările fizice, cât și în cele intelectuale. Chiar și-așa, se simțea eclipsat de unul dintre ei: fiul maestrului său, Shen. Deși pasiunea lui Zed era vizibilă în orice tehnică pe care învăța s-o stăpânească, îi lipsea echilibrul emoțional al lui Shen. Cu toate astea, cei doi au devenit ca frații.

Când au crescut, au pornit la drum împreună cu maestrul, în căutarea renumitului Demon Auriu. Când au reușit în sfârșit să prindă ''monstrul'' care înspăimântase localnicii, acesta s-a dovedit a fi un simplu om, pe nume Khada Jhin. Tânărul Zed a vrut să-l ucidă pe loc, năpustindu-se către el cu armele, dar Kusho l-a oprit, poruncind ca Jhin să fie închis.

Când s-au întors la templu, resentimentele i-au umplut sufletul lui Zed și nu l-au mai lăsat să se dedice în întregime studiului. Amintirile crimelor oribile ale lui Jhin îl hăituiau, iar tensiunile dintre Ionia și forțele imperialiste ale Noxusului îi sporeau dezamăgirea. Pe măsură ce Shen se maturiza și ajungea să împărtășească din ce în ce mai mult pasivitatea tatălui său, Zed refuza să lase noțiuni precum echilibrul să-i stea în cale.

S-a aventurat în catacombele ascunse ale templului, unde a găsit o cutie neagră și bogat ornamentată. Deși știa că numai maeștrilor Ordinului le era permis accesul la conținutul cutiei, Zed a privit înăuntru.

Umbrele i-au învăluit mintea, hrănindu-i amărăciunea, iar magia străveche și întunecată i-a umplut-o cu dispreț pentru cei slabi.

Întorcându-se la suprafață, a dat ochii cu Marele Maestru Kusho. Zed i-a cerut maestrului ca membrii Ordinului Kinkou să contraatace forțele noxiene cu toată forța. Când Kusho a refuzat, Zed a întors spatele ordinului în care crescuse.

Abandonând doctrina Kinkou, Zed a format o grupare de războinici pentru a ține piept Noxusului. Oricine le amenința patria sau nu lupta suficient pentru a o apăra era condamnat la moarte – inclusiv localnicii vastaya a căror loialitate era îndoielnică. Zed și-a îndemnat adepții să îmbrățișeze fervoarea războiului, dar și-a dat seama că abilitățile sale n-aveau să-i fie niciodată pe măsura ambiției fără cutia neagră.

Împreună cu noii săi acoliți, s-a întors la templul Kinkou, unde a fost întâmpinat de Kusho. Bătrânul și-a pus armele la picioarele lui Zed, implorându-și fostul discipol să renunțe la calea umbrelor în favoarea uneia a echilibrului.

Câteva clipe mai târziu, Zed a apărut din nou pe treptele templului. Într-o mână ținea cutia, iar în cealaltă, arma însângerată.

Membrii Ordinului Kinkou, înghețați de spaimă, au căzut secerați de războinicii lui Zed. Acesta a luat templul în stăpânire, înființând Ordinul Umbrelor, și a început să-și antreneze acoliții în spiritul întunericului. Discipolii săi și-au tatuat trupurile cu însemne sinistre, învățând să lupte alături de propriile umbre.

Zed a profitat de pe urma războiului împotriva Noxusului și de suferința provocată poporului ionian. În urma unui masacru de lângă râul Epool, a dat peste Kayn, un copil-soldat noxian, care mânuia o seceră de fermier. Zed a văzut în băiat o armă neșlefuită și l-a luat ca discipol, ocupându-se personal de instruirea sa. În acest acolit tânăr, a zărit un țel la fel de pur precum al său. Băiatul întruchipa viitorul Ordinului Umbrelor.

Deși Zed n-a căzut la pace cu Shen și restul membrilor Ordinului Kinkou, acum răspândiți prin diverse provincii, a încheiat o alianță fragilă cu ei în perioada de după război. Zed știa însă că nu putea da timpul înapoi.

În ultimii ani, a devenit clar faptul că echilibrul Primelor Pământuri s-a destabilizat, poate pentru totdeauna. Pentru Zed, armonia spirituală nu are efecte semnificative. Va face orice e nevoie pentru ca victoria să aparțină Ioniei.