LISSANDRA

VRAJITOAREA GHETURILOR


Demult, într-o eră scufundată în uitare, înainte ca nisipurile să nască și să înghită Shurima, ființe întrupate din magia străveche cutreierau Runeterra. Granița dintre tărâmul muritorilor și cel de dincolo era aprig disputată.

În această epocă periculoasă și schimbătoare s-au născut Lissandra și surorile ei, Serylda și Avarosa. Toate trei au încercat să exploateze forțele aflate în conflict, și toate au plătit scump. Serylda a încercat să pună stăpânire pe ceruri, dar și-a pierdut vocea la primul asfințit. Avarosa s-a confruntat cu puterea din adâncuri, care aștepta să consume întreaga lume, și a fost asurzită de întuneric.

Lissandra a fost cea care a luptat împotriva magiei sălbatice a lumii muritorilor. Pentru acest act de sfidare, ghearele neîmblânzite ale unui zeu primordial i-au răpit vederea.

Deși toate surorile pierduseră o parte din ele, pe câmpurile de luptă înghețate, într-una din multele bătălii ale Lissandrei, au reușit să se unească și să obțină victoria. Împreună, erau de neoprit... dar nici măcar legăturile de sânge nu pot îndura la nesfârșit.

Fără să mai poată vedea, Lissandra a ales să călătorească în vise. În incursiunile ei prin viziunile capricioase ale celor din jur, și-a dat seama că doar ea putea înțelege ce înseamnă cu adevărat întunericul de dedesubt: abisul nesfârșit promitea nu numai o finalitate, ci însuși infinitul. Promitea moartea însăși, periculoasă, dar plină de posibilități. Fără să-și anunțe surorile, Lissandra a făcut un pact în numele lor cu Observatorii, entități asemenea unor zei cu care se întovărășise: aceștia urmau să le ofere nemurirea, dar ele trebuiau să pregătească Runeterra pentru sosirea Vidului.

Cele trei surori și cei mai puternici acoliți ai lor au fost numiți Vlăstarele Gheții. Cei care puteau rezista celui mai năprasnic îngheț aveau să fie cruțați până în ultimul moment.

Cu toate acestea, surorile Lissandrei deveniseră de neîmpăcat. Avarosa susținea că singurul lucru mai rău decât moartea era sclavia. Chiar și Serylda întreba ce-o să se întâmple cu lumea pentru care luptaseră atâta timp. Prinsă la mijloc, Lissandra a încercat să își liniștească surorile; în același timp, le-a cerut Observatorilor să-i dea mai mult timp, dar nimicului incognoscibil nu-i păsa de asemenea platitudini.

Vidul a erupt în lumea muritorilor în nordul extrem al Runeterrei și, odată cu el, alianța pe care Lissandra o făcuse pe ascuns cu Observatorii a ieșit la iveală. În acel moment, alternativele ei erau fie să lase Runeterra să pradă devorării, fie să renunțe la ce ținea cel mai mult pe lume; Lissandra și-a sacrificat surorile și aliații pe care-i adunaseră și a întemnițat Observatorii sub o barieră de gheață magică ce nu putea fi topită.

Cu toate astea, Lissandra a descoperit curând că nici măcar puterea magiei nu era suficientă pentru a-i ține-n frâu. Ființele monstruoase pe care le înghețase nu muriseră, ci adormiseră, corupând încetul cu încetul gheața pură din jurul lor și transformând-o în ceva sinistru. Acum, aceștia pătrundeau în visele Lissandrei cu aceeași ușurință cu care ea intrase
într-ale lor; se trezea întotdeauna speriată, mărturisindu-și febril loialitatea față de eternitatea înghețată pe care i-o promiseseră.

Lissandra era însă o adevărată supraviețuitoare; a adunat acoliții care mai rămăseseră pentru a le venera pe ea și pe surorile ei dispărute. Dacă gheața pură putea amâna sfârșitul inevitabil al tuturor lucrurilor, atunci trebuia să adune cât mai multă; în plus, trebuia să caute în întergul tărâm orice urmaș al Vlăstarelor Gheții care li s-ar fi putut alătura.

Lissandra și primele Santinele ale Ghețurilor au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a rescrie istoria, confiscând documentele care demonstrau ce se întâmplase cu adevărat... Cu toate acestea, zvonurile și profețiile au continuat să dăinuie prin mituri și cânturi. Se zvonea că Avarosa și Serylda aveau să se întoarcă într-o bună zi pentru a uni triburile risipite, așa că Lissandra îi ucise mișelește pe toți cei în care se spunea că s-au reîncarnat. Chiar și ea s-a retras în umbre, unde se revitaliza periodic grație puterilor pe care le primise.

La fel ca pe amenințarea care stă ascunsă sub gheață, Lissandra n-a reușit niciodată să controleze pe de-a-ntregul legendele surorilor ei. Indiferent dacă a fost din cauza unui sentiment de vină sau a aroganței, eșecul ei de a le șterge amintirea de pe fața Runeterrei a dat naștere unor puternice Vlăstare ale Gheții: una idealistă și una războinică. Acum, cele două conduc multe triburi din Freljord.

Lissandra le supraveghează cu atenție, căutând orice oportunitate de a le întoarce una împotriva celeilalte; în același timp, încearcă din răsputeri să ascundă secretele teribile care stau ascunse adânc sub citadela ei.

Și trebuie să se grăbească, căci gheața începe să se topească.