Nume poezie: Leoaica tānără, iubirea
Autor: Nichita Stănescu
Versuri:

Leoaica tānără, iubirea
mi-ai sărit īn faţă.
Mă pāndise-n īncordare
mai demult.
Colţii albi mi i-a īnfipt īn faţă,
m-a muşcat leoaica, azi, de faţă.

Şi deodata-n jurul meu, natura
se făcu un cerc, de-a-dura,
cānd mai larg, cānd mai aproape,
ca o strāngere de ape.
Şi privirea-n sus ţişni,
curcubeu tăiat īn două,
şi auzul o-ntālni
tocmai lāngă ciocārlii.

Mi-am dus māna la sprānceană,
la tāmplă şi la bărbie,
dar māna nu le mai ştie.
Şi alunecă-n neştire
pe-un deşert īn strălucire,
peste care trece-alene
o leoaică arămie
cu mişcările viclene,
īncă-o vreme,
şi-ncă-o vreme...